Fie că este vorba de elementele date de zodie și de ascendent, fie că este vorba de elemente alese în timpul meditației cu fațetele sufletului, ele ne influențează și, precum orice alt lucru din viața noastră, asocierea lor poate avea aspecte pozitive, dar și negative, aici oprindu-ne asupra semnificației lor spirituale.
aer-aer: metaforic este vorba fie de zborul orizontal (și vă puteți imagina o pasăre care zboară peste suratele ei adunate într-o colonie, pe o insulă în mijlocul oceanului), fie de imobilitate, de retragere din comunitate (pasărea care plutește singură pe deasupra apelor). Și cum de aer este vorba, adeseori persoana oscilează între integrarea în mulțime și izolare. Este cel care arată compasiune față de toți semenii, sau se simte nedreptățit și exclus. Divinitatea este percepută indirect, în ceilalți, sau dispare cu totul.
aer-apă: metaforic este vorba fie de curcubeu (de meditație și de acces la Sursă sub toate aspectele ei, de toate culorile văzute într-o picătură de apă, într-un fulg de nea), fie de potop (de neliniștea celui care stă sub ploaia torențială un timp îndelungat). Persoana are clarpercepțiile foarte dezvoltate, sau este auto-limitată la percepția lumii materiale. Divinitatea este percepută ca energie, prin toate simțurile și clarsimțurile.
aer-pământ: metaforic este vorba fie de cercetarea orizontului, de privirea care scrutează în zare (ca de pe un vârf de munte), fie de cel prins într-un nor de praf (care nu vede nimic, nu știe unde se află, se învârte în cerc). Persoana are clarviziunea dezvoltată (văzând departe știe ce se apropie înaintea celorlalți), sau nu știe încotro să se îndrepte nici măcar pe termen foarte scurt. Divinitatea este percepută în curgerea timpului - sunt cei mai înzestrați în a percepe acele gap-uri în scurgerea aparentă a timpului.
aer-foc: metaforic este vorba fie de focul ritual (de lumina fizică acum capabilă să atragă Lumina), fie de himeră (de iluzie, de fata morgana). Persoana este foarte religioasă în ambele cazuri, doar că fie are o justă credință, fie aleargă de colo-colo sau cade într-un dogmatism periculos. Bună capacitate de a intra în meditație profundă. Divinitatea este percepută privind flacăra lumânării.
apă-pământ: metaforic este vorba fie de malul râului, plaja mării (de cercetarea științifică a lumii, de științele exoterice), fie de dificila deplasare a celui care se află cu picioarele în nămol, care de abia își dezlipește picioarele ca să facă un pas. Persoanele au un IQ deosebit, dar e posibil ca acest dar să nu ofere decât agitație la nivel mental. Divinitatea este percepută dincolo de frontierele științei și acceptată așa cum se spune că marii fizicieni o fac după ce înțeleg tot ceea ce știința poate oferi ca interpretare.
apă-foc: metaforic este vorba fie de energie (locomotiva cu aburi, capabilă să tragă orice după ea), fie de aburul otrăvit (ca și cum s-ar afla prin alte tărâmuri, în care aerul este otrăvitor, irespirabil). Persoana este extrem de dotată pentru inovația tehnică, este inginerul prin definiție. Dar poate fi și cel care în jurul lui ucide toate sentimentele. Divinitatea este percepută prin tehnici divinatorii.
pământ-foc: metaforic este vorba fie de amforă (de artă cu suport material: pictură, sculptură etc.), fie de autodistrugere, adeseori cu automutilare. Persoana este un artist înnăscut, gata de a face sacrificii pentru arta sa. Divinitatea este percepută estetic, în frumusețea interpretată artistic a universului creat.
apă-apă: metaforic este vorba fie de grija față de viață (medicul care stă la capul bolnavului), fie de vârtejul morții (cel care poate ucide cu sânge rece). Persoana este înzestrată în perceperea lumii vii, în a interveni asupra lumii vii. Divinitatea este percepută ca sursă universală a vieții.
pământ-pământ: metaforic este vorba fie de piramidă, de accesul la știința esoterică (mai ales prin alchimie), fie de abis (de apocalipsă). Persoana oscilează frecvent între lumină și întuneric și poate manifesta înzestrări precum telekinezia. Divinitatea este percepută mistic.
foc-foc: metaforic este vorba fie de zborul vertical (cu aripi de înger), fie de mistuirea în flăcări (în preajma entităților negative). Persoana are capacitatea de a dialoga cu entitățile spirituale superioare, cu cele aflate în alte dimensiuni. Are cei mai buni ghizi spirituali și capacitatea de a renaște din foc. Divinitatea este percepută prin ierarhiile angelice.
By Vlad T. Popescu ⋅ February 24, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu