vineri, 2 martie 2012

Despre karma si suferinta.

Discutie intre Fecioara si Pesti

Fecioara: Frate Pesti, tu stii ca oamenii ne invinuiesc pe noi, ca ne aflam la originea suferintei?
Pesti: Da, stiu, sora Fecioara. Ar trebui sa le explicam cum stau lucrurile. Esti de acord?
Fecioara: Bineinteles. M-am saturat sa tot fiu aratata cu degetul.
Pesti: Bine. Tu ce parere ai despre suferinta?
Fecioara: Ah, tu stii ca eu sunt o fiinta logica. Eu cred ca greseala naste suferinta. Suferinta este “factura” emisa de greseala, pe care trebuie s-o platesti.
Pesti: Imi dai voie sa combat ideile tale?
Fecioara: Da, fratele meu.
Pesti: Uite, daca ar exista in mod real o astfel de “factura” – emisa pentru greselile trecutului – aceasta ar fi atat de mare incat nu exista fiinta umana capabila s-o plateasca. Daca nu ar fi gratia divina, aproximativ toata populatia Pamantului ar fi handicapata fizic sau mental.
Fecioara: Zici ca nu exista karma?
Pesti: Ba da, dar aceasta este asemenea unei plante. La omul ignorant aceasta este vie si viguroasa. Dar cand omul devine capabil sa-si retraga energiile in sfera spiritului sau, planta denumita “karma” se usuca si dispare.
Fecioara: Si atunci cum zici ca apare suferinta?
Pesti: Hai sa pornim de la ideea ca omul parcurge niste etape de evolutie. In cadrul unei etape, el exploreaza tot ceea ce i se pune la dispozitie, la acel nivel. El zaboveste acolo atata timp cat este nevoie ca sa capete deprinderile necesare acelei etape de evolutie. Dar, cand ajunge la sfarsitul etapei, apare inevitabil o stare de saturatie. Din moment ce a invatat tot ce era de studiat la acel nivel, acesta incepe sa fie prea stramt si prea plictisitor pentru el. Inca nu stie incotro s-o ia, insa simte ca a ajuns la capatul etapei evolutive la care se afla. Ca sa treaca “granita” si sa ajunga la un nivel superior de existenta, este nevoie ca viata lui sa fie perturbata – intr-un fel sau altul.
Si aici intervine notiunea de suferinta.
Pentru ca daca evolutia ar decurge conform logicii ratiunii, atunci omul ar fi capabil sa determine singur modalitatea de a accede la nivelul superior si n-ar mai fi nevoie de suferinta. Dar, datorita faptului ca evolutia este o notiune spiritual-sufleteasca – superioara logicii intelectuale – este nevoie de acea “perturbare” venita din exterior, astfel incat fortele latente ale Eului sa se trezeasca si entitatea sa poata accede la nivelul urmator.
Fecioara: Dar cine executa perturbarea?
Pesti: Forte superioare omului. Lumea spirituala.
Fecioara: Si omul este de acord?
Pesti: Egoul niciodata nu este de acord cu perturbarea, pentru ca aceasta inseamna sfarsitul lui.
Fecioara: Atunci, nu este vorba despre o incalcare a vointei omului?
Pesti: Nu. Este vorba despre o suferinta acceptata in mod deliberat, insa cel care da acceptul nu este ego-ul sau intelectul, ci partea cea mai profunda a fiintei umane: Eul nemuritor.
Fecioara: De unde stii tu toate astea?
Pesti: Pai, cum sa nu stiu: eu sunt ultima zodie – simbolul sfarsitului tuturor etapelor de evolutie.
Fecioara: Deci, zici ca viata nu este un sir de “consumuri” si “plati”, ci un joc video cu mai multe nivele?
Pesti: Da. Si la consola se afla partea cea mai profunda a fiintei omului. Numai ca omul traieste in straturile sale superficiale si observa cu greutate cine se afla acolo.
Fecioara: Vad ca tu operezi conform unei altfel de logici…
Pesti: Da, este vorba despre logica spiritului.
Fecioara: Uite ca invat si eu!
Pesti: Sora mea – ne completam reciproc!

de Fülöp László- www.astrotext.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu